Fast Fashion sau Slow Fashion?

Cele două denumiri, Fast Fashion și Slow Fashion, sunt două concepte opuse din toate punctele de vedere.

Le-am putea compara cu industria fast-food pusă în balanță cu cea a nutriției sănătoase, în felul acesta diferențele devin mai evidente.

Industria fast-food se bazează pe rapiditate, pe cantități mari (și uneori bune la gust) de mâncare, pe meniuri depersonalizate și ieftine, și cu surse și mod de preparare nesănătoase. Industria fast fashion este echivalentul acestui model în privința hainelor: atrăgătoare și axate pe câte un trend de moment, create într-un ritm rapid, oferite la un preț scăzut care va satisface un client neinteresat de calitate, produse în condiții îngrozitoare de muncă și într-un mod care degradează mediul înconjurător.

La polul opus, domeniul Slow Fashion este comparabil cu cel al alimentației sănătoase: mai complex ca proces de producție, cu un alt ritm de design, creație și ofertă, cu un preț (mai ridicat) care reflectă aceste diferențe și, deloc de neglijat, ținând cont la fiecare pas de mediul de lucru al angajaților, de sustenabilitate și de impactul asupra mediului înconjurător.

Brand-ul Izabela Mandoiu face parte din domeniul Slow Fashion.

Scopul industriei fast fashion este să producă (și să vândă) cât mai multe produse, într-un timp cât mai scurt, pentru un profit cât mai mare. Este un model de business în care un lanț international va lansa în piață nu 2 sau 4 colecții pe sezon, cum se întâmplă la marile case de modă, ci 52 de micro-colecții alimentate de trenduri, produse la calitate cât mai scăzută și vândute la un preț oarecare, astfel încât să se vândă în număr mare până la lansarea următoarei micro-colecții.

Brandurile slow fashion produc pe măsura cererii (eliminând retururile, deșeurile sau stocurile care pot ajunge altfel la groapa de gunoi), modele cât mai personalizate (pe măsurile clientei, cu monograme, ajustând lungimi sau adăugând buzunare), într-o perioadă rezonabilă de timp. Deloc de neglijat, atelierele de slow fashion acordă mare atenţie finisajelor fiecărei piese în parte: cusăturile sunt verificate, hainele au căptuşeală, materialul a fost testat pentru decolorare şi micsorare înainte de a fi croit. Majoritatea brandurilor slow fashion folosesc materiale și țesături organice (dacă nu sunt organice, sunt naturale), au ateliere prin care sprijină forța de muncă locală și meserii care necesită "mână" umană (croitorese, retușiere, brodeuze), folosesc producători din aceeași țară, utilizează până și ambalaje din materiale reciclate. Foarte important, creațiile brandurilor slow fashion nu copiază trenduri, sunt întotdeauna originale (nu copiază designul unui alt creator) și sunt născute din talentul unui singur om sau a unei mici echipe.

Comparația dintre cele două modele - unul de larg consum, al doilea de nișă - nu ar trebui simplificată și redusă doar la preț (ieftin față de scump). E nevoie să schimbăm lentila privind relația noastră cu hainele: consum sau respect, cantitate sau calitate, viață scurtă în garderobă sau longevitate? Îndrăznesc să spun că modul în care ne raportam la garderobă este o oglindă a unora dintre valorile noastre, a unei paradigme și unor credințe care, din fericire, pot fi schimbate.

Am să vă dau un exemplu.

Când vine vorba de haine, modul general de gândire (care duce la supra-consum) este:

"Prefer să am multe haine în dulap, diversitatea îmi stimulează dorința de a-mi construi multe ținute. Când mă plictisesc de o haină, nu stau pe gânduri - a fost ieftină, o scot din dulap (o arunc, o donez), o pot înlocui rapid cu una la fel de ieftină. Totul e la un click distanță și oricum nu mă așteptam să mă țină prea mult timp. E adevărat că îmi doresc să am doar haine de calitate, din țesături naturale, care să se așeze mai bine pe mine, dar nu am timp/ chef să le caut sau să aștept 4 săptămâni până sunt gata."

Întrebări prin care vă puteți verifica lentila prin care relaționați cu hainele, garderoba și cumpărăturile sunt:

• Gândiți la fel când decideți să vă cumpărați un telefon nou, un laptop nou, electrocasnice noi?

• Aveți aceleași repere pentru mâncarea pe care o cumpărați pentru familie sau produsele cosmetice pe care le folosiți? De ce aveţi aşteptarea ca hainele să se deterioreze rapid?

• De ce aveţi aşteptarea ca totul să fie la un click distanţă, livrabil pe loc? Când aţi învăţat că acesta e ritmul normal?

• Aţi explorat motivele pentru care vă plictisiţi de câte o haină, i-aţi epuizat chiar tot potenţialul stilistic?

• Cum v-aţi simţi dacă nu aţi putea înlocui respectiva haină?

O dată ce curățam și corectăm lentila prin care vedem hainele, înțelegem și că ceea ce oferă nișa slow fashion nu poate fi redus doar prin preț. Calitatea vine însoțită de durabilitate și longevitate, ceea ce înseamnă că respectiva haină nu se va deteriora și nu va fi înlocuită prea curând.

Industria fast fashion ne va stimula permanent cu noutăți, cu trenduri surprinzătoare, cu tentația prețurilor mici, cu acel ritm rapid al schimbării care sugerează că ce am cumpărat anterior a devenit irelevant, s-a răsuflat, e demodat. Din punct de vedere stilistic, efectul este dispariția (sau absența) propriului stil.

• Cum ajungem la o identitate stilistică stabilă, coerentă, clară și conturată, dacă nu ne oprim niciodată să evaluăm imaginea de ansamblu a garderobei noastre?

• Cum știm ce stil ne reprezintă, dacă în primăvara cumpăram rochii boeme, feminine, înflorate, iar în toamnă purtăm ținute masculine croite cu linii geometrice?

• Cum învățam să facem diferența între ce ne place (și putem cumpăra pe loc) și ce ni se potrivește cu adevărat (dar ne cere răbdare și cumpătare)?

Din perspectiva mea, toate sunt posibile din clipa în care facem o pauză. O scurtă pauză pentru (re)evaluare, reorientare, clarificare.

Putem găsi răspunsuri la întrebările care ne verifică paradigma relației cu cumpărăturile și hainele.

Putem introduce mici gesturi și acțiuni etice stilistic, la nivel personal, care necesită zero efort:

• nu mai cumpărăm ținute pentru o singură purtare sau ocazie, ci ne punem problema dacă le vom purta de minim 10 ori în următoarele 3 luni;

• construim minim 5 ținute plecând de la fiecare haină din dulap;

• facem un inventar de garderobă și observăm ce ne lipsește și, pentru aceste următoare achiziții, ne promitem să căutam calitate și doar calitate;

• dacă ne dorim cu adevărat o haină nouă și frumoasă, explorăm designerii locali și investim într-o creație românească.

De reținut:

Iar dacă vrem cu adevărat să fim selective, cumpătate și conștiente de rolul nostru în lanțul trofic al modei, o perioadă ne oprim din cumpărături.